Unii dintre noi, care au prins perioada comunista dinainte de revolutia din 1989, precum si inceputul anilor 90, pe vremea cand la televizor era un numar limitat de ore de program si acela fara reclame au avut o copilarie si o viata mai linistita din punct de vedere al zbuciumului si zgomotului continuu in care ne aflam astazi, bombardati pe toate canalele de comunicare cu reclame si mesaje subliminale ca nu suntem suficient de buni:
- ca nu suntem destul de frumosi (avem nevoie de haine si incaltaminte scumpe, de accesorii stralucitoare, de creme, spray-uri anti-frizz pentru par si parfumuri fine)
- ca nu suntem suficient de inteligenti (avem nevoie de CD-uri cu Mozart pe care sa le punem sa le asculte copiii nostri inca din mediul intrauterin, le “trebuie” leagan electronic cu melodii si vibratii, jucarii care le dezvolta inteligenta, jocuri, jucarii vorbitoare, carti care se citesc singure)
- ca nu suntem sanatosi (piata de suplimente alimentare pentru “fabricarea omului nemuritor” duduie de oferte si bineinteles si de vanzari – toti cumparam si cifra acestei piete mai putin reglementata este de 104,6 miliarde de dolari la nivel global*)
- ca nu suntem in “forma” (mergem ore in sir la sala, facem operatii estetice, mancam vegetarian sau alimente exotice pe care abia le putem inghiti, cheltuim multi bani pe echipamente sportive si accesorii smart pentru a monitoriza activitatea, mergem la cosmetica si la coafor mai des decat oricare dintre predecesorii nostri, probabil ca la cate chimicale avem pe noi de la tratamentele corporale si faciale, nici nu ar mai fi nevoie de imbalsamare :))
Ne aflam intr-o perioada in care a alege a devenit tot mai dificil, mai ales in lipsa unor etaloane potrivite care sa ne ofere o viata implinita si multumitoare. Pandemia in care ne aflam astazi a reusit sa faca ceea ce nici un prieten, nici un medic de familie si nici un parinte nu a reusit: sa ne faca sa regandim suficienta. Ce (mai) inseamna suficient de bine imbracat cand biroul este la masa din bucatarie? Ce (mai) inseamna manichiura cu gel cand mainile tale le vede doar curierul cand mergi dupa colet? Da… sa nu ne amagim ca mergem la salon si stam doua ore acolo la fiecare 2-3 saptamani pentru a avea o manichiura “frumoasa” pentru noi insine. Nu este (doar) pentru noi insine, ci pentru ca acesta este standardul acceptat de societate. Aici merita mentionat ca sunt totusi atat de multi oameni cu posibilitati materiale foarte mari care nu au nevoie de unghii cu gel si nici de tratamente cosmetice pentru a se simti “suficienti” in societate. Aici intervine ceea ce scrie in titlul acestui articol, regandirea consumerismului.
Personal, consider ca orice metoda de ajustare a consumerismului, de adaptare pentru implinirea personala, trebuie analizata, filtrata si adoptata asumat de tine si familia ta. Nu poti sa alegi un stil minimalist frugal daca sotia isi doreste un stil de viata complet diferit. Stilul tau va intra in conflict cu al ei si iti va aduce frustrari si nemultumiri pe care nu ti le doresti. In schimb se poate discuta la masa familiei despre ce anume aduce bucurie autentica si ce este nevoie de a fi acceptat social de catre ceilalti.
In anii 80, 90, singurul mod de influenta a deciziilor noastre de cumparare era pe orizontala intre servici, prieteni si cunostinte. O data cu aparitia canalelor multiple de comunicare, televiziune prin cablu, internet, telefonie mobila, deciziile noastre de cumparare sunt influentate pe verticala. Ne raportam acum la vedete, la politicieni, oameni de afaceri, vedete, fotbalisti, etc.
Multi isi amintesc cum au evoluat cumparaturile familiilor din Romania dupa revolutia din ’89: televizor color (NEI – reclama cu papagalul), covoare persane, geamuri termopan, usile de tabla pentru apartament, centrale termice, izolarea exterioara a blocurilor, interfoanele. Daca nu aveai bani sa ti le cumperi, aveai un motiv de anxietate ca ai “ramas pe dinafara”. Americanii au un acronim pentru asta FOMO (fear of missing out) si aceasta anxietate a deschis epoca creditelor cu buletinul in tara noastra, pentru toate aceste achizitii social acceptate.
Astazi, in schimb, avem si mai multe optiuni, si extraordinar de multa informatie, atat adevarata cat si falsa. Creierul nostru neodihnit duce o lupta continua de anticipare a viitorului. Vlogerii ne influenteaza direct prin reclame, review-uri de produse (mai mult sau mai putin adevarate), si mai ales cu haul video. Pentru cei care nu au auzit de ele, aceste videoclipuri sunt de prezentare a ultimelor achizitii. In acest context, cu astfel e informatii, se activeaza si mai mult teama de a ramane pe dinafara, FOMO.
Ce putem face?
Ca adulti ar fi util sa ne educam mai bine despre ce inseamna psihologia reclamelor, despre ce inseamna social media si controversial marketing. Sa facem exercitii cu noi insine si familia noastra cand ne uitam la reclame sa desfacem rational cuvintele si imaginile prezentate pentru a deslusi mesajul subliminal. Multi stim ca, de fapt, tot ceea ce este esential pentru fiinta umana pentru a trai sanatos si armonios nu are nevoie de reclama nici la TV nici online si nici pe panourile din oras. Nu ai nevoie de reclame la morcovi, salata si carne de pui crescut in batatura de tanti Maria.
Exact ca in cazul educatiei pentru copii, avem nevoie sa constientizam ce avem nevoie si pentru ce dorinte suntem dispusi sa dam banii. Recomand sa cititi acest articol pentru a intelege conceptele de Nevoi si Dorinte.
Carpe diem nu ar trebui folosit ca un pretext sa cheltui toti banii pana la leafa urmatoare, ci un motiv de a fi in prezent, ceea ce ne invata mindfulness in timpurile moderne. Carpe diem este despre a ne bucura de momentul de astazi cu grija pentru zilele ce vor veni. Sa nu uitam ca traim intr-un secol in care tot mai multi oameni vor trai vieti cu 3 cifre. Pentru aceste vieti lungi si pentru pensiile corespunzatoare este nevoie de resurse cu care sa traim frumos si impliniti.
Pentru aceasta ar trebui sa regandim consumerismul. Sa red
Resurse:
https://www.researchandmarkets.com/reports/338400/herbal_supplements_and_remedies_global_market#relb1-4479727