Astazi exista magazine deschise “non-stop” cu acces imediat si o buna parte din ceea ce era lux acum 40 de ani a devenit banalul zilei de azi. Oricine are astazi 40-50 de ani isi aminteste primul vecin din bloc care a avut masina, primul televizor color sau mult ravnitele covoare persane.
Ron Lieber in cartea sa Opusul lui Rasfatat ofera informatii valoroase despre educatia financiara a copiilor nostri si metode de gestionare a diferitelor situatii ce apar in viata de parinte de la intrebari incomode la cum facem fata stilului de viata bazat pe consum a marei mase de cunoscuti din jurul nostru.
Allison Pugh scrie in cartea “Longing and Belonging” ca ai nostri copii se afla in permanenta in ceea ce ea numeste “economia demnitatii”. Astfel, sentimentele lor privind propria valoare cresc sau scad adesea in functie de standardele care se schimba permanent in privinta a ceea ce au si ceea ce conteaza in mediul lor. In cazul copiilor care nu au ce sa povesteasca si cu ce sa se laude intervine fie stigmatizarea de catre unii copii din jur fie un sentiment de singuratate nedorita. O incercare de integrare in colectivitate are loc atunci cand fac eforturi timide sa intervina cu informatii despre un alt joc/produs/haina (de regula mai ieftin) sau alta destinatie de vacanta (mai accesibila financiar) dar care abia daca sunt ascultate sau interesante pentru grup. Aceasta este modalitatea prin care copiii incearca sa nu se faca de ras si sa nu fie exclusi din grup. Practic este ceea ce am auzit numindu-se FOMO (fear of missing out) teama de a rata ceva sau de a ramane pe dinafara. Cum era de asteptat, cei privilegiati evalueaza afirmatiile demnitatii altora, pentru a da un verdict. In acest fel de mediu, multi parinti incearca sa ii apere pe copii de loviturile psihologice oferindu-le tot ce vor (“de tăti” vorba cantecului), doar aceasta “aprovizionare completa” cum o numeste Allison este ceea ce ii face practic pe copii sa ajunga in timp sa nu isi mai doreasca nimic si sa uite in mai putin de 3 saptamani ceea ce au primit cadou de Craciun.
Cum devin copiii materialisti
Un set complet de figurine, haine de firma si distractia nu transforma toti copiii in copii problema, sau copii ultra-rasfatati. Astfel, avem nevoie sa ne dam seama cand incepem sa dezvoltam un copil materialist, fara sa ne dorim asta.
materialist, ~ă [At: VALIAN, V. / P: ~ri-a~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr matérialiste, ger Materialist] 1-4 smf, a (Îoc idealist) (Adept) al materialismului (1-2). 5-6 a Care se referă la materialism (1-2). 7 smf (Dep) Persoană lipsită de idealuri înalte, preocupată în mod exagerat de probleme practice, materiale. 8 (Rar) Care se referă la aspectul economic al vieții.
Ron Lieber scrie cateva aspecte referitoare la materialisti:
- se concentreaza mai mult pe lucruri decat pe persoane si relatii interumane – acest aspect se prezinta la joaca printr-o incapacitate constanta de a imparti cu altcineva cea mai dorita jucarie (cuvantul cheie aici este constanta – este normal sa existe una-doua jucarii preferate care sa nu le imparta cu nimeni)
- sunt convinsi ca vor fi fericiti daca au mai multe lucruri – copiii se smiorcaie si dupa ce magazinul s-a inchis desi ar trebui sa accepte situatia pentru moment
- le pasa mai mult de reactia celorlalti decat de necesitatea de a avea lucruri – copiii se lauda dupa ce parintii au cedat si le-au cumparat ce si-au dorit
- vor prea multe lucruri nepotrivite sau si le doresc din motive gresite – copiii vor mai multe lucruri decat au nevoie, fara sa astepte si fara sa contribuie cu banii lor de buzunar
Studiile arata ca materialismul este asociat cu un nivel mai ridicat de anxietate si depresie, precum si o varietate de afectiuni, si consumul de alcool sau droguri.
Daca ne dorim sa evitam sa crestem copii materialisti, ar trebui sa incepem sa evitam sa ii expunem la reclame de mici, deoarece devin mai vulnerabili, asimiland tot felul de mesaje comerciale in fiecare zi. Si sa nu uitam ca cel mai important factor este exemplul pe care il aratam noi pentru copiii nostri. Sa fim sinceri cu noi insine, ca parinti si sa ne intrebam daca putem sa justificam achizitia fiecarei masini, sau perechi de pantofi, poseta sau vacanta exotica si sa ne gandim ce inseamna daca devenim defensivi cand vine vorba de ele. Copiii nostri au nevoie sa stie ce sustinem, ce valori impartasim, iar alegerile noastre in privinta cheltuielilor este o modalitate de a le arata acest lucru. Copiii sunt cei mai priceputi in a copia comportamente, astfel ca trebuie sa incepem schimbarea cu noi insine.
Satisfacerea in prezent a dorintei copiilor de a se simti demni si integrati ne poate face sa ne simti parinti buni si sa ne transmita noua si lumii din jurul nostru ca o ducem bine. Se pare ca demnitatea implica sentimente intense atat pentru parinti cat si pentru copii. Dar uneori, dorinta de a face tot ce fac ceilalti, este doar un zbucium al parintilor.
Pandemia de Covid-19 si restrictiile de calatorie impreuna cu distantarea sociala, au facut ca multe achizitii inutile sa nu mai fie necesare, intru-cat a disparut “publicul” care valideaza statutul cumparatorului. Astfel o lectie importanta a trecut prin vietile tuturor, doar sa o constientizam si sa parcurgem calatoria aceasta cu atentie mai departe, sa invatam sa intarim legaturile cu cei apropriati, sa hranim sufletul cu acele tipuri de achizitii care ne bucura pe termen lung.
Surse:
Micul dicționar academic, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică, Editura Univers Enciclopedic, 2010
Opusul lui rasfatat, Ron Lieber