Banii de buzunar (invataturi din carti si din viata)

Banii de buzunar sunt in concept pe care il folosim intr-o anume varianta de ani de zile, dar nu ii avem in vedere ca un instrument de educatie financiara a copiilor nostri.

Imi amintesc ca aveam bani de buzunar cand eram copil in scoala, dar erau de fapt bani de cheltuiala, pentru nevoi si pe care ii cheltuiam pe mancare sau pentru dulciuri si mici distractii.

Ron Lieber, in cartea sa Opusul lui rasfatat prezinta acest concept ca instrument de educatie.

Am mai scris despre modul de gestionare a banilor prin metoda celor 3 borcane aici. Metoda descrisa de Ron in cartea sa, mi se pare extraordinara si cred ca merita impartasita si aplicata cat mai curand. Ron este de parere ca treburile casnice nu ar trebui recompensate si ca ai nostri copii ar trebui sa le faca din aceleasi motive din care le facem si noi. Daca a acorda bani de buzunar pentru educatie financiara vi se pare o idee nepotrivita fara sa fi muncit copiii, puteti sa faceti o lista scurta de activitati pentru care considerati ca ii puteti recompensa.

Daca un copil stie sa numere si pune intrebari despre cat costa lucrurile si de unde vin banii, atunci e vremea sa incepem sa aplicam aceasta metoda de educatie financiara. Le acordam bani de buzunar o data pe saptamana.

Cati bani le dam?Astfel, la copiii sub 10 ani incepem cu  2 lei (sau 1 leu sau 3 lei) pentru fiecare an de varsta cu o marire pe an, de ziua lor.

Vrem sa vada cum se inmultesc banii si sa tinteasca spre un scop, asadar ar trebui sa aiba destul cat sa cumpere ceva ce isi doresc, dar nu atat de mult incat sa nu fie nevoiti sa faca alegeri dificile. Faptul ca incepem cu putin ne permite sa facem mariri daca suma initiala nu pare potrivita si evitam sa facem taieri, care sunt percepute ca pedeapsa.

O data ce ati stabilit suma, aveti nevoie de un sistem de a urmari si a depozita banii. Pentru asta se recomanda borcane (de plastic) transparente, sau plicuri transparente, pentru o reprezentare vizuala a “depozitelor”: un borcan pentru cheltuieli, un borcan pentru donatii si un borcan pentru economii. Proportia recomandata este 40% cheltuieli, 10% donatii, 50% economii.

Copiii mai mici pot avea o perceptie neclara a notiunii de timp asa ca orice obiectiv al economiilor ar trebui sa fie la inceput pe perioade relativ scurte. Mentinand obiective modeste, sunt sanse mai mari sa le indeplineasca. Faceti obiectivele de economii concrete, lipind o fotografie cu obiectul, dorinta pe borcan. Puteti sa le oferiti “stimulente”copiilor. Unii parinti ofera 50% la indeplinirea termenului. Cand copiii sunt mai mari puteti trece la sisteme online de management al banilor de buzunar, pe care copiii ii pot cheltui chiar si online sub supravegherea parintilor.

Dorinte versus Nevoi

Oriunde am tine banii copiilor va aparea pana la urma dorinta de a cheltui.

Pentru copiii mici, definitiile pot fi relativ simple:

Avem NEVOIE de alimente ca sa mancam, de haine ca sa ne imbracam, o casa in care sa dormim, de medicamente si doctori cand suntem bolnavi, de afterschool daca nu este nimeni acasa, carti ca sa ne educam. Apoi, vin lucrurile pe care le DORIM, cum ar fi dulciurile, sucurile, jucariile, jocurile video, excursiile si vacantele. Le spunem ca sunt lucruri frumoase, pe care ni le dorim sa le avem, dar nu vom obtine intotdeauna orice lucru din lista de dorinta, si in nici un caz pe toate deodata.

Este util sa ii spunem sa isi faca o lista de nevoi si dorinte la inceptul procesului de distribuire a banilor de buzunar, doar pentru a vedea ce idei au.

Granita dintre Nevoie si Dorinta

Imbracamintea si incaltamintea sunt un exemplu de teren controversat, in care o haina cu un pret modest si de calitate s-ar putea sa nu fie aceeasi “nevoie” pentru (pre)adolescentul dumneavoastra care isi doreste una de firma care costa de 3 ori mai mult. In aceste situatii, faceti urmatorul exercitiu cu copilul dumneavoastra: pe o axa orizontala in stanga careia aveti suma in bani minima pentru acea nevoie si in dreapta suma maxima pentru dorinta, discutati cu argumente si stabiliti impreuna cu copilul granita pentru acel tip de cheltuiala. Asigurati-va ca acea granita acopera si suma pe care sunteti dispus ca parinte sa o cheltuiti, astfel incat sa nu fie nevoiti sa depasiti propria granita trasata pe hartie.

Reguli noi

Unii parinti hotarasc de la inceput ca tot ce isi doreste copilul spre deosebire de ceea ce are nevoi va fi platit din banii lui pusi deoparte, cu exceptie de ziua de nastere, de sarbatori si suvenirurile din vacante.

Vom avea nevoie si de o lista cu lucruri interzise, care se schimba pe masura ce copiii isi dezvolta interese noi si companiile inventeaza moduri nepotrivite de a le satisface. Acestea sunt lucrurile pe care nu ii vom lasa sa le cumpere nici cu banii lor economisiti. De exemplu, achizitii din AppStore, aparate din sala de jocuri de genul celor cu gheara pentru plusuri, arme cu aer comprimat, bricege, jocuri violente, orice are craniu cu doua oase incrucisate, tatuaje, etc. Lista de interzise si regulile nevoi vs dorinte, ajuta mai tarziu in decizia de achizitie a unui telefon mobil sau a unei masini.

De asemenea este nevoie de o regula si pentru lucrurile pierdute. De exemplu, un copil care isi pierde periodic termosul sau cutia de mancare de la scoala, va trebui sa suporte costul de inlocuire a obiectului pierdut. Stabiliti regula daca va fi participare partiala sau cu suma integrala.

Principiul distractiei si Regula “cel mai mare bine/cel mai mic rau”

Majoritatea copiilor trec printr-o perioada obositoare “vreau, vreau”, care poate fi si dezamagitoare pentru ei daca nu le oferim raspunsul potrivit.

“Nu ne permitem”” nu este intotdeauna adevarat. “Da” pentru a pastra pacea nu este foarte potrivit pentru ca in final se vor aduna cutii intregi si dulapuri pline de jucarii cu care nu se joaca mult timp. “Pentru ca asa spun eu” nu este un raspuns satisfacator pentru nimeni.

Mary Matthiesen a apelat la principiul profitabilitatii investitiei pe limbajul copiilor. Adica le-a cerut sa calculeze orele de distractie raportat la valoarea in bani a jucariei dorite. Jucariile de plus vorbitoare foarte scumpe capteaza atentia pentru putin timp, in schimb un joc de carti sau cuburile simple de construit pot oferi distractie ore intregi. Acest principiu al distractiei ajuta pentru evaluarea cheltuielilor pe dorinte si copiii il inteleg intai pentru jucarii, si mai tarziu pentru vacante, concerte, telefoane, etc.

Pentru nevoi exista un alt concept inventat de Zoe Weil, care ajuta in luarea deciziilor de consumator: “Care dintre produse/servicii face cel mai mare bine si cel mai mic rau?” Aceasta intrebare se completeaza cu beneficiarul. Adica pentru cine? Pentru mine? Pentru tine? Pentru comunitatea ta? Pentru mediu? Pentru angajatii firmei (de la facem achizitia)? Puteti incuraja copiii sa cumpere produse fabricate local, sustinand producatorii din zona, atat pentru ca de multe ori sunt mai sanatoase din surse sustenabile (cel putin prin prisma procesului de fabricatie neindustrializat).

Magazinele cu produse ieftine

Daca metoda banilor de buzunar este ceva ce nu puteti aplica fie din considerente de angajament financiar pe termen lung, fie din orice alt motiv, puteti adapta metoda aceasta, si sa faceti un ritual de familie ocazional, de sarbatori, 1 Iunie, inceputul vacantei de vara sau cu alte ocazii de peste an.

Aveti oportunitatea de a oferi o lectie de educatie financiara cand mergeti cu copilul la cumparaturi, dar asigurati-va ca este procesul lui si nu cumparaturile saptamanale ale familiei. Adica ii veti oferi tot timpul de care are nevoie la raionul de jucarii, sau la imbracaminte la tricourile cu desene animate. Cum functioneaza? Ii oferiti o suma de bani suficienta cat sa isi poata cumpara 3-4 lucruri multumitoare, de valoare mica. Ii puteti da 15-20 de lei ca buget cu care sa intre in magazin si sa decida singur ce jucarie/jucarii va achizitiona. Unii copii vor petrece chiar si o ora in fata rafturilor cu jucarii, cantarind bine in gand si socotind decizia finala. Altii vor pune in cosul de cumparaturi tot ce isi doresc, apoi calculeaza si revin la rafturi sa puna la loc ceea ce nu se incadreaza in buget. De multe ori sunt multumiti si ca au avut jucaria in mana pe perioada in care a stat in magazin.

In SUA exista magazine in care orice produs costa un dolar, si autorul prezinta aceasta metoda pentru astfel de magazine, oferind copiilor un buget egal cu varsta lor (1 dolar x 9 ani = 9 dolari).

Noi avem alternativa Pepco, sau raionul de jucarii de la Auchan sau ofertele de la Kaufland. Eu am facut acest exercitiu de multe ori si este fascinant sa vad cum evolueaza modul de a lua decizii al copiilor. Daca la inceput le vroiau pe toate si se intampla sa iasa chiar si nemultumiti ca nu si-au putut cumpara o jucarie scumpa de la raft, in timp au inteles ca dorintele se pot implini la ocazii speciale (cum ar fi ziua lor sau de catre Mos Craciun). La ultima vizita, chiar saptamana trecuta, am avut doua comportamente foarte interesante si imbucuratoare ca lectie de viata pentru amandoi. Fiul meu (6 ani) si-a cumparat 3 masinute, iar fiica mea nu a gasit nimic care sa o multumeasca si a preferat sa isi pastreze banii pentru a cumpara dulciuri de la Carrefour.  Am plecat impreuna la supermarket si la raftul cu dulciuri s-a intamplat o magie :).  Fiul meu nu mai avea nici un ban si isi dorea si el un ou cu suprize, dar era constient ca nu mai are de unde si il avertizasem deja ca ar fi bine sa renunte la o masinuta pentru a pastra bani. Fiica mea (8 ani)  i-a spus “o sa imi impart banii cu tine si o sa cumpar toate dulciurile la dublu”. Au vizitat impreuna toate raioanele cu dulciuri, iaurturi cu fructe si sucuri cu fructe pasteurizate, au socotit mereu si au cantarit fiecare decizie, daca e ieftin si daca e varianta de aliment sanatos, au negociat intre ei si au decis in echipa.  Am fost langa ei, atat observator cat si parinte activ, am adaugat produse alimentare de care aveau nevoie si le-am platit separat. Acasa am facut impreuna retrospectiva evenimentelor si fiecare a inteles ce a fost bine si ce a fost gresit. In final au fost mai multe lectii decat cele de educatie financiara, respectiv empatia, generozitatea, cumpatarea, negocierea, argumentarea, munca in chipa. Tare multumiti am fost!

Va intrebati cum as fi procedat daca fiica mea nu ar fi venit cu solutia impartirii cu fratele ei? Ei bine, i-as fi punctat ceea ce stia deja: ca nu trebuia sa isi cheltuiasca toti banii, si, as fi platit pentru produsele lui, pentru ca am considerat ca este suficienta lectia de a se fi vazut in fata raionului de dulciuri fara nici un ban.

Resursa citata: Opusul lui rasfatat – Rob Lieber.